Pe zidul stadionului, deja,
prin crăpături și smocuri de ierburi agățătoare,
șopârlele țâșnesc fulgerătoare;
iar broasca revine prin rigole,
cânt ferm al depărtatelor mele nopți
din alte țări. Îți amintești acest loc
unde marea stea saluta
sosirea noastră de umbre. O, scumpo, cât
timp a coborât cu frunzele de plop,
cât sânge în fluviile pământului.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor dintr-un loc familiar, stadionul. Natura este prezentă ca martor al acestor schimbări și amintiri.