Dorință de mâinile tale limpezi
în penumbra flăcării:
miroseau a stejar pitic și a trandafiri;
a moarte. Iarnă de demult.
Păsările căutau meiul
și grabnic erau de zăpadă;
aidoma lor – cuvintele.
Puțin soare, un nimb de înger,
și apoi ceața; și arborii,
și noi făcuți din aer dimineața.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri melancolice legate de iarnă și de pierdere. Imaginile poetice sugerează o dorință profundă și o acceptare a efemerității vieții.
