Ploaia este deja cu noi,
aerul tăcut se agită.
Râsnițele pândesc apele stânjenite
la lacurile lombare,
zboară ca pescăruși pe pești mici;
fânul miroase dincolo de grădinile.
Încă un an a ars,
fără plâns, fără plâns
ridicată pentru a câștiga brusc o zi.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a schimbărilor din natură. Imaginile ploii, ale râsnițelor și ale fânului creează o atmosferă contemplativă, sugerând o acceptare stoică a ciclului vieții și a pierderilor.