Geamșid pe-un mort îl îngropa purtând cămașă.
Părea un vierme de mătase-ntr-o gogoașă.
Veni-ntr-o zi mormântul să i-l vadă,
și lacrimi prinseră pe-obraz să-i cadă.
Privindu-i giulgiul de mătase,
cu-aceste gânduri se retrase:
”Luăm mătasea de la viermi cu silnicie.
La rândul lor, și ei ne-o smulg, la fel, sub glie. ”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și a consecințelor acțiunilor noastre. Prin imaginea unui om îngropat în mătase, se sugerează că ceea ce luăm de la alții în viață ne va fi luat înapoi în moarte.