Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,
cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.
„Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?
Cel care v-a dat ființă
așteaptă doar o reverență din partea voastră”. Sabeenii răspund:
„În noi nu există recunoștință,
ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntem
obosiți de atâtea minuni, sleiți
de prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumusețe. Darul
de a ființa nu ne mai trezește nici un interes.”
„Aceasta este o boală a sufletului, pe care noi o putem trata”,
spun profeții. „Trăind morți, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de plictis și lipsa de recunoștință a oamenilor din Saba, care, deși binecuvântați cu abundență, nu mai găsesc bucurie în darurile vieții. Profeții oferă un "tratament" pentru această boală a sufletului, sugerând o reevaluare a valorilor și o redescoperire a recunoștinței.