Uită viața ta. Spune: „Dumnezeu este măreț.” Și trezește-te!
Tu crezi că știi ce timp este. Este timpul să te rogi.
Ai cioplit atât de multe mici figurine, prea multe!
Nu ciocăni la orice ușă la întâmplare ca un cerșetor.
Întinde-ți mâinile tale lungi până la o altă ușă,
dincolo de care vei ieși în stradă,
acea stradă unde fiecare spune: „Cine ești tu?”
și nimeni nu spune: „Cine nu ești tu?”.
Mâine vei vedea ce ai spart și sfărmat în această seară,
luptându-te în întuneric.
În întunericul tău se află un artist
a cărui existență tu nu o cunoști.
El nu este interesat de modul la care lucrurile
arată diferit în lumina Lunii.
Dacă ești aici neîncrezător în noi,
îți dăunezi cumplit ție însuți.
Dacă îți deschizi inima către iubirea lui Dumnezeu
ajuți oameni pe care nu-i cunoști
și nu i-ai văzut niciodată.
Este ceea ce am spus adevărat? Spune repede – Da!
dacă știi aceasta, dacă ai știut-o
încă dinainte de începutul Universului (creației).
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la abandonarea preocupărilor lumești și la recunoașterea măreției divine. Încurajează credința și deschiderea inimii către iubirea lui Dumnezeu, sugerând că aceasta aduce beneficii neașteptate și o înțelegere profundă a existenței.
