Un om pe patul de moarte lasă instrucţiuni
privind împărţirea averii sale celor trei fii.
El îşi devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuţi şi puternici.
El i-a spus judecătorului din oraş: „Încredinţez toată moştenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEŞ.”
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
„Fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneş,
astfel ca eu să înţeleg exact CUM sunteţi voi leneşi”.
Gnosticii sunt experţi in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deşi ei
nici măcar nu-şi ară ogorul!
Hai! Povestiţi în ce fel sunteţi leneşi.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Sensul versurilor
Un om pe moarte lasă moștenirea celui mai leneș dintre fii, sugerând o înțelegere neconvențională a valorii și a efortului. Poezia explorează ideea că lenea, în sens gnostic, poate fi o formă de încredere în providență și observare a lucrării divine.