Ești mângâierea sufletului meu
în vremuri de restriște.
Ești bogăția spiritului meu
când inima mi-e frântă.
Inimaginabilul, necunoscutul,
iată ce-i dai Tu sufletului meu
atunci când se îndreaptă spre Tine.
Prin grația Ta
ochii mei au privit veșnicia.
O, Iubitule, cum ar putea acest imperiu decadent
să mă țină departe de Tine?.
Glasul ce cântă numele Tău
e mai dulce decât somnul de noapte
și mai grațios decât stihul
unui poet de la curtea regală.
Când sunt adâncit în rugăciune
gândul meu se îndreaptă spre Tine
și nu spre cele șapte versuri de credință.
Pe păcătoși Tu îi primești cu milă
Iar inimile împietrite le topești cu iubire.
De mi s-ar oferi un regat,
iar bogățiile lumii mi-ar fi puse la picioare
m-aș înclina până la pământ și aș spune:
„Nimic nu se compară cu dragostea Lui!”.
Uniunea este vinul pur.
Viața mea este cupa.
Fără vinul Tău
la ce ar folosi această cupă?
Odinioară aveam o mie de dorințe,
dar toate s-au topit
în unica dorință de a Te cunoaște.
Esența pură a ființei Tale
mi-a cuprins inima și sufletul.
Acum nu mai există alte lucruri,
Ci doar sunetul dulce al chemării Tale.
Prin grația Ta
am găsit în mine o comoară.
Am găsit adevărul lumii nevăzute.
Am aflat ce este extazul veșnic.
Am trecut dincolo de ruina provocată de timp.
Am devenit una cu Tine.
Acum inima mea cântă:
„Eu sunt sufletul lumii”.
De la prima suflare am tânjit după El –
Această dorință a devenit viața mea.
Cu această dorință am îmbătrânit..
Dar când pomenesc de Iubitul meu
Mă simt tânăr din nou.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de divinitate, descriind transformarea spirituală și găsirea sensului vieții în iubirea divină. Vorbitorul își dedică întreaga existență căutării și cunoașterii lui Dumnezeu, renunțând la dorințele lumești în favoarea uniunii spirituale.