Ruben Dario – Lui Roosevelt

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.
Tu eşti Statele Unite,
tu eşti viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă spaniola.
Eşti un exemplar falnic şi puternic al rasei tale;
eşti cultivat, eşti abil; eşti opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
eşti un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu eşti un profesor de energie,
cum spun ţicniţii din zilele noastre.)
Tu crezi că viaţa este foc,
că progresul este o erupţie;
unde pui glonţul
acolo pui viitorul.
Nu.
Statele Unite-s mari şi puternice,
când ele se zdruncină, un cutremur profund
trece prin vertebrele enorme ale Anzilor.
Dacă strigi, strigătul tău se aude ca răcnetul unui leu.
Hugo i-a spus deja lui Grant: „Stelele sunt ale tale.”
(Soarele argentinian a început să sclipească, abia răsărind –
se ridică şi steaua chileană..). Eşti bogat,
te hrăneşti atât la cultul lui Hercule, cât şi la cultul lui Mamon;
şi-astfel, luminând calea cuceririlor facile,
Libertatea-şi înalţă torţa la New York.
Dar America noastră – care a avut poeţi
încă de pe vechile vremuri ale lui Netzahualcoyotl
cel care a călcat pe urmele picioarelor marelui Bacchus
şi-a învăţat dintr-o singură privire alfabetul panicii,
care se sfătuia cu stelele, care a cunoscut Atlantida,
al cărui nume vine spre noi cu ecouri din Platon,
şi care încă de la venirea lui pe lume a trăit
la lumina ei, la focul ei, în parfumul şi-n iubirea ei –
America marilor Montezuma şi Atahualpa,
America aromată a lui Cristofor Columb,
Catolica Americă, America spaniolă,
America în care nobilul Guatemoc a spus:
„Nu stau într-un pat de trandafiri”, acea Americă
răscolită de uragane, tremurând de iubire,
o, bărbaţi cu ochi saxoni şi cu suflete barbare,
America noastră trăieşte şi visează,
iubeşte şi vibrează; şi este fiica Soarelui!
Fii extrem de atent. Trăiască America spaniolă!
O mie de pui ai leoaicei spaniole cutreieră liberi.
Ar trebui, Roosevelt, să fii Dumnezeu Însuşi,
Puşcaşul teribil şi Vânătorul cel mai dur,
Ca să poţi să ne prinzi în ghearele tale de fier.
Şi de vreme ce ai totul, doar atât îţi mai lipseşte:
Dumnezeu!