Ştiu, sunt unii care se-ntreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeaşi senzuală-ardoare, cu-acelaşi fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuţioasă-a minutului, miracolele-adunate-ntr-un an.
Sunt un arbore-mbătrânit care, atunci când, tinerel, creştea,
murmura melodii suave şi dulci, asemeni brizei care-l alinta –
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi îşi cântă furtuna cântecul în inima mea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței. Vorbitorul, comparându-se cu un copac îmbătrânit, deplânge pierderea bucuriei tinerești și acceptă furtuna interioară ca pe un nou cântec al vieții.