Iubește-ți ritmul și ritmează-ți, vie,
oricare faptă, precum faci cu versul;
din universuri strânge-ți universul,
iar pieptul tău izvor de cântec fie.
Cereasca unitate-n tine-nvie
diverse lumi înmugurindu-și mersul,
și numere își vor suna neștersul
acord cu astrul tău, viu în tărie.
Ascultă-n vânt retorica divină
a păsării ce zboară, și nocturna,
văpaie-n linii drepte, ce-o să vină;
ucide nepăsarea taciturnă;
montează-n perlă perla cristalină
unde-adevăru-și varsă nalta-i urnă.
Sensul versurilor
Poemul îndeamnă la a trăi viața în armonie cu ritmul propriu și cu universul. Fiecare acțiune ar trebui să fie ca un vers, iar interiorul să fie un izvor de cântec, ascultând divinitatea din natură și depășind nepăsarea.