O,
Doamne, am văzut un ochi negru în care lumea dilatată-i miracol, și nu era ochiul
Tău, cum sperăm, ci al mortului rege
Claudius prefigurat de ploaie pe geam.
Era un abur pe urmă, ce
Tu l-ai trimis prin nările mele prin care comunicăm, în putreda
Ta
Danemarcă.
Acum pentru mine toamna are un sens, și chiar
Tu dacă ar fi să cobori pe pământ, prelinge-Te cu ploaia pe geam să fiu sigur că ești mortul rege ce-l așteptăm.
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune mistică a morții și a spiritualității, folosind imagini puternice ale naturii și ale figurii regelui Claudius. Naratorul caută un sens în moarte și în conexiunea cu divinitatea, văzând toamna ca pe o revelație.