Cerul s-a-nfrățit cu marea
În albastru și în gând,
Numai valul nestatornic
Strânge țărmul tremurând.
Norii s-au umplut de lacrimi
Răscolite de prin mări
Se-mbrâncesc unul pe altul
Între cele patru zări.
Marea flutură din valuri
Prinsă-n horă de furtună,
Vântul cavaler de taină
Simțămintele îi scurmă.
Câmpul voalul își ridică
Într-un dans ușor și calm,
Iar pe chipu-i plin de farmec
Zâmbetu-i un verde-pal.
Din copacul înfrunzit
Veselia-ncepe iară,
Se aude tril de păsări
Ca în serile de vară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o seară de vară tipică, cu elemente ale naturii personificate și emoții subtile. Este o celebrare a frumuseții și a liniștii naturii.