Scara cu flori.
Urcăm cu inima ușoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Purtând în spate trista scară
A tot ce-a fost și-am uitat.
Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând doar clorofila-n gând
Și-apoi cu floarea laolaltă
Ne pomenim visând, cântând.
Iar când se-aprind din noapte zorii
Și nu mai știm ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Luând în brațe rădăcina.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie metaforică de creștere și amintire, urcând o scară simbolică spre înălțimi, dar rămânând conectați la rădăcini. Este o reflecție asupra trecutului și a evoluției personale, împletită cu elemente ale naturii.