Versuri corectate și adnotate
Când n-am mai putut merge mai departeDe oboseală, am făcut popas.Era atâta liniște în jur,Încât lipindu-mi capul de o floare,Ți-am auzit familiarul glas.Să nu tăgăduiești, te-am auzit:Vorbeai din floarea de pe cercevea –Ți-aminte ce spuneai?„Întâi să-mi spui ce ți s-a năzăritCă auzeai?”.„Am alungat de lângă floarea meaO harnică albinăȘi, rezemându-mi capul de tulpină,Mi s-a părut … Citește mai mult
Fost-a cândva o cauză prea pierdută,Cândva prea multă vreme o cauză pierdută,Ori care s-a arătat mult prea vană cu vremeaPentru generoasele lacrimi ale tinereții și cântecului.
Când un prieten mă strigă de pe drumȘi își lasă la pas calul de la șaretă,Nu rămân înțepenit privind în depărtareDealurile încă nesăpate până-acum,Răspunzând de unde mă aflu, „Care-i treaba?”Nu, dacă putem sta la o șuetă.Arunc sapa pe pământul moaleȘi, calm, o pornesc către el agale;Întâlnirea cu-un prieten la gardul din valeNu știe ce-i graba.
Unii zic că lumea prin foc va pieri,Alții susțin că prin gheață.Prin câte am trecut în propria viață,În flăcări voiesc a muri.Dar dacă-ar fi să mor încă o dată,Cred că știu acum destul despre urăSă pot spune că tot la fel minunatăE moartea pierind sub ghețari descompusȘi-o singură moarte oricum mi-e de ajuns.
Supărarea credea că-i din pricina ei,Grija credea că ea e pricina.N-aveau decât să creadă că a lor a fost vina,aceste două trufașe femei.Nu. A fost nevoie de toate zăpezile lungicare-atârnau, din acoperiș, peste pat,încă de când era tânăr, încă de-atunci, –ca să-i înzăpezească părul treptat.Și ori de câte ori acoperișul albea,capul din întunecimea de sub … Citește mai mult
Ai cui sunt codrii am aflat,Chiar dacă are casa-n sat;Că m-am oprit el nu va ştiSă-i văd că-n nea s-au îmbrăcat. Căluţului îi pare-n vanSă ne oprim fără vreun hanÎntre copaci şi lacul tristÎn seara neagră dintr-un an. Şi dă din cap întrebătorE o greşeală sau cobor?Se-aude numai vântul linŞi fulgii moi ce cad uşor. … Citește mai mult
Mă duc să curăț izvorul din pășune;N-oi zăbovi decât să strâng frunzele cu spa(Și poate c-am s-aștept să văd limpezindu-se apa) :Nu voi lipsi mult. – Haide și tu.Mă duc s-aduc vițelușulAciuat lângă maică-sa. E-așa de plăpând,Că dacă ea-l linge, el se clatină-n vânt.N-oi lipsi mult. – Haide și tu.
Ai cui sunt codrii, cred că știu.Își are casa-n sat și nu va știCă o clipă-n drum eu m-am oprit,Să văd cum codrii-i s-au întroienit.Căluțului, ciudat și lui îi pareSă zăbovim departe de fânare;În codru, lângă lacul înghețat,În seara cea mai sumbră din leat.Dă clopoțeilor din ham o scuturareSă-ntrebe de oprire cu mirare.Răspuns – doar … Citește mai mult
Ieșisem să mă liniștesc într-o seară de marteȘi din afara poiatei unde fierbea siropul de casăAm sunat pompierul cu o voce mieroasăȘi l-am implorat să dea ceaunul de pe foc la o parte:“O, tulumbaș, dă focului încă o loviturăȘi trimite puzderia de scântei pe hornul de fum”.Crezusem cumva că se vor pierde pe drum,Printre crengile … Citește mai mult
Când eram tânăr, n-am cutezat să fiu niciodată ridicolDe teamă să n-ajung a fi conservator la bătrânețe.