Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zebră, văzută ca un cal misterios, marcată de experiența captivității. Dungile de pe piele sunt amintirea încarcerării, transformând-o într-o metaforă a pierderii libertății.