Versuri corectate și adnotate
Bătrân de o sută de mii de ani, tot voi mai avea putereaSă te aștept. O, mâinele presimțit de nădejde.Timpul, moșneag suferind de multiple entorse.Poți geme: nouă e dimineața, nouă e seara.Dar de prea multe luni trăim în ajun,Veghem, păzim lumina și focul.Vorbim în șoaptă și ascuțim urechileLa cel mai mărunt zgomot repede stins și … Citește mai mult
Pe malurile Marnei stă de vegheUn broscoi,Un broscoi cam tâmp,Ce varsă lacrimi din belșugSub un salcâm.– Spune-mi de ce plângiDrăguțule broscoi?– Mi-e lehamite că n-am și euUn chip mai de soi.Pe malurile SeineiȘade un broscoi,Cântă de se-neacă,Pe limba lui de marțafoi.– Zi-mi și mie de ce cânțiUrâtule broscoi?– Cânt un cânt de bucurie,Pentru că-s cel … Citește mai mult
Atâta am visat la tine încât îți pierzi realitatea.Să mai fie timp să ating acest trupviu și să sărut pe această gurănașterea glasului ce-mi e drag? Atâtam visat la tine că brațele-mi obișnuite, cândîți strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meunu s-ar mai lăsa conduse de conturultrupului tău, poate. Și că, în fațaaparenței reale a … Citește mai mult
Un glas, o voce care vine de atât de departeCă nu mai face să ne vibreze urechile,Un glas ca o tobă, voalat,Parvine, totuși limpede, până la noi.Deși pare să iasă dintr-un mormântNu pomenește decât despre vară și primăvară.Ne umple trupul de bucurie,Aprinde pe buze surâsul.Îl ascult. Nu e o voce omeneascăCe străbate zgomotele vieții și … Citește mai mult
Nimic nu seamănă mai mult cu inspiraţiaDecât beţia unei dimineţi de primăvară.Decât dorinţa unei femei.Să nu mai fii tu, să fii fiecare.Să-ţi depui piciorul pe pământ cu agilitate.Să savurezi aerul pe care-l respiri.În seara aceasta nu cânt ceea ce mi s-ar cuveni să înfruntCi ceea ce ar trebui să apărăm.Plăcerile vieţii.Vinul pe care-l bei cu … Citește mai mult
Soarele din strada BagnoletNu-i un soare ca ăilalți.Se scaldă-n râu,Își pune o găleată-n cap,Exact ca ăilalți,Dar, când îmi mângâie umerii,El e și nu un altu’,Soarele din strada BagnoletCare-și mână cabriole-ta-aiurea decât la porțile palatelor.Soare caraghios, îi tare mulțumitSoarele din strada Bagnolet,Deloc ca ăilalți.
A fost ca niciodată o frunzăA fost ca niciodată o frunză cu liniile ei.Linia viețiiLinia noroculuiLinia inimii.A fost ca niciodată un ram la capătul frunzei,Linie bifurcată, semn al viețiiSemnul noroculuiSemnul inimii.A fost ca niciodată la capătul ramului un copac.Un copac vrednic de viațăVrednic de norocVrednic de inimă.Inimă gravată, împunsă, străpunsă.Un arbore pe care nimeni nu … Citește mai mult
Căpitanul JonathanÎn vârstă de optșpe aniCapturează-un pelicanDincolo de Astrahan.Pelicanul lui Jonathan,Clocea-n zori un ou baban,Din el ieși un pelicanSemănându-i în chip grosolan.Iar acest al doilea pelicanClocește și el un ou babanDin care iese, la fel de spontan,Un alt imitator pelican.Și-o putem lungi din an în anDe n-am avea o omletă-n plan.
O furnică de optsprezece metri nu există,Cu pălărie pe cap,Nu există, nu există.O furnică trăgând o căruțăPlină ochi cu pinguini și rațe,Nu există, nu există.O furnică vorbitoare de limba franceză;Vorbitoare de latină și javaneză,Nu există, nu există.Ei! Și de ce n-ar exista?
FloareaAlpilor le-a spus crestelor: „străluciți”Creasta i-a spus mării: „te oglindești”Marea i-a spus bărcii: „tremuri”Barca i-a spus focului: „radiezi”Focul mi-a răspuns: „strălucesc mai puțin decât acești ochi”Barca mi-a vorbit: „tremur mai puțin decât inima ta când bate pentru el”Marea mi-a zis: „răsun mai puțin decât numele lui în dragostea ta”Creasta mi-a răspuns: „lucesc mai puțin decât … Citește mai mult