Robert Desnos – Zebra
Zebra, calul din tenebre,Saltă, ochiul și-l închide,Sună, sună din vertebre,Când nechează parcă râde.Din grajd iese-n BarbariaSă-nghită toată preeriaȘi vrăjită ierbăria;Dar din temniță pe pieleI-au rămas dungi de zăbrele.
Versuri corectate și adnotate
Zebra, calul din tenebre,Saltă, ochiul și-l închide,Sună, sună din vertebre,Când nechează parcă râde.Din grajd iese-n BarbariaSă-nghită toată preeriaȘi vrăjită ierbăria;Dar din temniță pe pieleI-au rămas dungi de zăbrele.