A fost ca niciodată o frunză
A fost ca niciodată o frunză cu liniile ei.
Linia vieții
Linia norocului
Linia inimii.
A fost ca niciodată un ram la capătul frunzei,
Linie bifurcată, semn al vieții
Semnul norocului
Semnul inimii.
A fost ca niciodată la capătul ramului un copac.
Un copac vrednic de viață
Vrednic de noroc
Vrednic de inimă.
Inimă gravată, împunsă, străpunsă.
Un arbore pe care nimeni nu l-a văzut vreodată.
Au fost ca niciodată rădăcini la capătul arborelui.
Rădăcină, semn al vieții
Viu semn al norocului
Viu al inimii.
La capătul acestor rădăcini se afla Pământul.
Pământul, pe scurt.
Pământul cât se poate de rotund.
Pământul singur pe întreaga întindere a cerului.
Pământul.
Sensul versurilor
Piesa explorează metaforic ciclul vieții, de la o simplă frunză la un copac și până la rădăcinile care se întorc în pământ. Fiecare element este văzut ca purtător al vieții, norocului și al inimii, sugerând o interconectare profundă între toate lucrurile.