În pleoapă mi-a bătut azi de trei ori
imaginea pierdut-alaltăieri:
drumul îngust blocat de rinoceri,
câmpul pustiu călcat de elefanți,
și cerul galben plin cu păpădii
(când vântul le speria pe-nserat).
Africa toată mi-a intrat în gând:
ochesc nisipuri, dune, mici arbuști,
cămile cu-o cocoșă, două, trei
lei, tigri, șerpi, reptile și femei
ce duc pe cap imense greutăți;
copii desculți, cuminți și generoși
ce din bidoane apa o fac părți.
Nimeni nu-i trist, nimeni nu-i îngâmfat,
toți râd, glumesc, dansează, spun prostii..
te-ntreb pe tine, Africă, îndat’:
tu ce le-ai dat c-au așa bogății?
sau poate tocmai asta-i: nu le-ai dat.
Africă – râs solar..
lecție vie pentru Occident.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune idilică asupra Africii, văzută ca un loc al simplității și bucuriei, în contrast cu Occidentul. Africa este percepută ca o lecție de viață, unde oamenii găsesc fericirea în lucrurile simple, fără a fi împovărați de materialism.