Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei și a freneziei noastre;
Lună călcând ușoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le întrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin înghețatele amiezi.
Ai și sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, și n-am acționat.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a legăturilor care persistă în ciuda obstacolelor. Vorbește despre o stare de contemplare și pasivitate în fața schimbărilor naturii și a vieții.