Unul după altul, vrură să ne prezică un viitor fericit,
Cu o eclipsă după chipul lor și-ntreaga spaimă potrivită nouă.
Noi am disprețuit egalitatea asta,
Răspuns-am nu cuvintelor stăruitoare.
Și am continuat în împietrirea pe care inimile noastre și-o trasaseră,
Până la nesfârșitele câmpii de aer și la tăcerea unică.
Făcut-am să ne sângere iubirea exigentă,
Să lupte fericirea noastră cu fiecare pietricică.
Acum ei spun că dincolo de văzul lor
Îi înspăimântă grindina mai mult decât zăpada morților!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra disprețului față de previziunile sumbre ale viitorului, preferând o iubire exigentă și o luptă constantă pentru fericire. Finalul sugerează o teamă mai mare de necunoscut decât de moarte.