Acolo unde nisipul subjugă destinul, rămâne o adâncime măsurabilă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că, chiar și în locuri unde destinul pare implacabil și copleșitor (ca nisipul care subjugă), există încă o profunzime sau un mister care poate fi înțeles sau măsurat. Sugerează că există o complexitate ascunsă chiar și în situațiile aparent fără speranță.