Între cuc și făpturile furișe care am devenit noi, există o atât de mare afinitate încât pasărea aceasta, atât de puțin vizibilă, sau care îmbracă un cenușiu anonimat când străbate vederea, ne stârnește un fior prelung, ca ecou al cântecului său sfâșietor.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra legăturii dintre om și natură, sugerând o transformare subtilă și o afinitate profundă chiar și în anonimat. Cântecul evocă un sentiment de melancolie și introspecție.