Cu stimă, bunului meu unchi,
Imre József.
Viu e duhul,
Fraților,
Și nu-și schimbă cultul.
Viu e duhul: în lemn, tentă, literă,
În ton ondulat și-n marmură severă,
De sute de ori schimbat –
Până când va fi renegat.
Viu e duhul și-ncet muncește,
Pe insuliță sau pe mări imense,
Dar ce creează: nu e pentru lume;
Doar de un cerc mic, doar de mici turme.
Viu e duhul,
Fraților,
Și nu-și schimbă cultul.
Sensul versurilor
The song celebrates the enduring spirit of creativity and culture. It emphasizes that true creation is not for mass consumption but for a dedicated few, highlighting the perseverance of the spirit through various forms of art and across generations.