Versuri corectate și adnotate
Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântulÎn pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,Și drumului s-așterne în goana gânduluiFugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântulPe coarde numărate ești nevoit să-l sui,Și nu se schimbă piatra informă în statuiDe n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.Năuci, … Citește mai mult
Cu stimă, bunului meu unchi,Imre József.Viu e duhul,Fraților,Și nu-și schimbă cultul.Viu e duhul: în lemn, tentă, literă,În ton ondulat și-n marmură severă,De sute de ori schimbat –Până când va fi renegat.Viu e duhul și-ncet muncește,Pe insuliță sau pe mări imense,Dar ce creează: nu e pentru lume;Doar de un cerc mic, doar de mici turme.Viu e … Citește mai mult
În străfulgerarea copleșitoare a unei clipeam văzut măreția creației tale dându-mi viața– creație străbătând atâtea morți,și din lume în lume.Eu plâng pe nedemna mea viață, când văd că eaeste prada orelor fără însemnătate– dar când o văd în mâinile tale,eu știu că ea este prea prețioasăpentru a fi risipită printre umbre.
Nu vis de piatră-n nemișcare pură,nici rece sfinx în cremenea nevinii,ci, vie, din azurul tău, și criniiși lebăda-n zăpada lor te fură.Prin tine, un cutremur cald de linii,materia palpită și se-ndură,și lutul prinde zâmbete pe gurăși lacrima ia aurul luminii.Tu vii din marea Omului iubire,ce toate le-nmlădie și ‘nfierbântă.Dezmierzi, și piatra unduie subțire,tresari, și bronzul … Citește mai mult
S-am ajuns seara de ajunA bătrânului CrăciunȘi-am ajuns seara cea sfântă,Când colinzile se cântă.Dumnezeu de la-nceputToată lumea o făcut,L-o făcut și pe HristosȘi pe Adam cel frumos.Ei, după cum au făcut,Dumnezeu le-a dăruitGrădinița Raiului,Din toți pomii să mănânce,Numai din pomul înfloritNu mănânce, că-i oprit.Dar șarpele cel vicleanS-a suit pe-un măr, pe-un ramȘi-o plecat crenguța-n jos,Eva … Citește mai mult
Părea că-i un murmur, un vuiet șoptitde-o noapte-adâncită-n tărâm de coșmarcu zbateri de aripi în stei necioplitde mâini demiurge-necate-n amar.Era frământarea pământului mutdin zorii de teamă când Timpul trăiamiracolul vieții de prunc nenăscutîn lumea în care doar noapte era.Din cute săpate în maluri de hău,o flacără neagră a primului focgăsea pe o scară a sinelui … Citește mai mult
Adam.Cu toate că se afla în rai,Adam se plimba pe alei preocupat și tristPentru că nu știa ce-i lipsește.Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe EvaDintr-o coastă a lui Adam.Și primului om atât de mult i-a plăcut această minuneÎncât chiar în clipa aceeaȘi-a pipăit coasta imediat următoare,Simțindu-și degetele frumos fulgerateDe niște sâni tari și coapse dulciCa de … Citește mai mult
Cu ochii mei închiși eu pot vedeaatâtea lumi, cât numai creatorul,cercând azurul tainic cu piciorul,în ziua cea dintâi închipuia.Și-apoi aleg cuvintele că știucă-s rude cu metalul care-nșală,cu vremea strălucirea lor se spală,dar, dacă-s bune, sunetul e viu.Aleg cu trudă vorbe: când înalte,când mici, când mătăsoase; drept unelte,doar ritmul și cu rima, ci nimicnu-mi place; a … Citește mai mult
Poate că-ntr-o zi am să mă-ntrebSingur ca HamletSau ca Filip în EscorialPrivindu-se-n nesfârșite oglinzi:Cine e cu mineSă mă ajute și mai continue?.Și-atunci veți apăreaDesculțe și muteVoiSăracelor versuriRăsuflet al meuGâfâitLacrimiȘi strigăt.Ca niște copii înfiațiCulese de pe buzele lumiiȘi replămăditeUna cu mineCopii ai meiAproape legitimiFiindcă-nvestiteCu numele meu.
Pe omul cel nou să-l creămcântând.Pe omul cel nou al Spaniei,cântând.Pe omul cel nou al lumii,cântând.Cânt această noapte cu steleîn care sunt singur, departe de țară.Și totuși nu e nimeni pe pământsă fie singur dacă știe să cânte.Copacului îi țin ison frunzeleși dacă n-are foșnet nu mai e copac.Iar pasărea o-ngână norii, vântul,și dacă-i mută … Citește mai mult