Raymonde Han – Vacă Spre Sat
O vacă neagră, caldă ca țărâna-n vară,Coboară dâmbul amenințat de seară;Coboară în seară singură spre satȘi pică laptele din ugerul umflatPeste bănuții ierbii, sunători.Trandafiriul uger plin de floriAtârnă-n mers cu patru stalactiteCa bolta unei peșteri rumenite.Vaca mugește spre vițelul însetat,Laptele din flori și muguri adunatApasă greu și doare.Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.