În munții verzi văzui omăt bălan,
La nord – verdeață încărcată-n cetini,
În ochii dragei mele – un dușman,
În ochii la străină – un prieten.
În casa cunoscută mă îndrept,
Stăpânul convorbi cu mine-o noapte
Fiind de-acord când eu nu eram drept.
Vrăjmaș sau de prieten avui parte?.
Odată-n poezie-un gol am scris:
Tragi în văzduh – un zgomot doar se simte..
Dușmanul adevărul mi l-a zis,
Văzui însă prietenu-n cuvinte.
Acum cu anii cât îmbătrânesc
Arunc din cele scrise-n foc și doare.
Ca și un neprieten mă urăsc,
Dar pentru Adevăr asta-i salvare!
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea adevărului și a relațiilor umane. Vorbitorul realizează că adevărul poate veni din surse neașteptate, chiar și de la dușmani, în timp ce prietenii pot ascunde adevărul în spatele cuvintelor frumoase. Căutarea adevărului este dureroasă, dar necesară pentru salvare.