Strofa întâi:
Ce e timpul, o sumă de aici-uri și acum-uri?!
Un cumul de cuvinte, fapte și gânduri?!
Se consumă sau noi ne consumăm inutil
Și devenim victime ale propriului destin?!
Ce e viața, tot ce știu când habar n-am?!
Ce e speranța, corabia lu-Anton Lupan?!
Toate pânzele sus, direcția fericire
Ce-i fericirea, o insulă numită amăgire?!
Ce-i cuvântul, ghici, tu să-mi zici cum îl aplici
Aici printre inamici când pici mânat de frici?!
Te implici sau te explici, carevasăzică
Te acuzi, tu ești cuvântul, te scuzi, ești doar o lozincă?!
Ce e iubirea, curajul de-ai zâmbi morții?!
Fără emoții oamenii sunt mici pe grătarul sorții,
Mulți s-ar duce-n iad pentru iubire,
Dar la cât și cum iubesc nici în rai nu au primire!.
Refren:
Vocile-mi șoptesc,
Nu pot să le opresc, n-aud,
Ascult doar tăcerea
Și nu văd, nu simt mângâierea
Simțurile mint
Sau nu le reprezint, doar sunt
Un gând rătăcit,
Pierdut în infinit.
Strofa a doua:
Din bătăile inimii în trupul ce se clatină
În bătăliile cu inima rezultă patimă
Măsori sistemul de valori în platină? Un trai
Pe care ți-l rezum în trei litere și-o cratimă: N-ai!
Ne naștem goi și cine să ne umple
Când nu ne uităm la noi ci uităm totul despre noi până nu mai suntem
Ne rupem de noi până ce nu mai avem ce rupe din noi
Apoi ne ducem
Unde? Trimite-ți mintea la-ntrebări
Îți va răspunde-n cugetări
Află ce ești, nu doar cine, că-n drumul spre devenire
La răscruce de gânduri e-ntoarcerea către sine
Afacerea e între tine și tine
Nu te abține de la a obține
Acceptă că n-ai nimic și că nimeni nu-ți aparține
A fi și a trăi nu sunt sinonime.
Bridge:
A crede-nseamnă a nu ști
A ști înseamnă a suferi
A suferi ne îndeamnă a fi
A fi ne cheamă pentru a trăi. (X2)
Refren:
Vocile-mi șoptesc,
Nu pot să le opresc, n-aud,
Ascult doar tăcerea
Și nu văd, nu simt mângâierea
Simțurile mint
Sau nu le reprezint, doar sunt
Un gând rătăcit,
Pierdut în infinit.
Sensul versurilor
Piesa explorează întrebări existențiale profunde despre viață, moarte, iubire și sens. Călătoria interioară și căutarea de sine sunt teme centrale, sugerând că adevărata înțelegere vine din introspecție și acceptarea condiției umane.