Un roz lila-ntre ierburi verzi, un sur
discret, o vie pe spaliere – iar
deasupra pantelor și-a plantelor, azur:
un cer ospitalier; un cer princiar;
Ardent ținut tinzând spre străalbastrul
știind că-i una datoria veche,
dar vie, -a unui greu trecut prea aspru:
să fie tare și mereu de veghe.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural idilic, dar subliniază și o datorie ancestrală de a rămâne puternic și vigilent. Există un contrast între frumusețea efemeră și responsabilitatea stoică.