Cu noi viața-și mâne,
imboldul, dar clipa
măsoară și pripa
și-n veci ce rămâne.
Ce trece-n neștire,
curând irosit,
nu e plăsmuit
spre sfânta rodire.
Tineri, cutezanța
nu-i izbânda plină
în zbor să vă poarte.
Cumpănă-i speranța,
beznă și lumină,
și floare și carte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții. Subliniază importanța echilibrului și a speranței, amintind că tinerețea și cutezanța trebuie temperate cu înțelepciune. Viața este o balanță între lumină și întuneric, reprezentată deopotrivă de frumusețe și cunoaștere.