Nu: în inima-mi, de grea tăcere,
e un turn, și-n vârfu-i stau eu doar:
unde nu-i nimic, decât durere,
și ceva nespus, și lume iar.
Și un lucru doar în vastitate,
ce se-ntunecă și-i iar senin,
doar un ultim chip de doruri plin,
izgonit în larguri frământate.
doar un chip din piatră plămădit,
ce-n adânc supus e forței sale
și pe care zări, ce-l frâng domoale,
îl constrâng să fie fericit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și durere, sugerând o stare de izolare autoimpusă. Eul liric se află într-un turn al tăcerii, confruntându-se cu suferința și cu o lume interioară complexă.