O, vechile altare cu ofrande
în fructe și crengi pale de măslin
sau terebint, și-apoi, sfârșitul lin
al florii-mbrățișate în ghirlande!
Intrând în via asta bine coaptă,
de-am mai găsi naivu-altar vechi, până
și Vergura, cu sfânt rozariu-n mână,
i-ar da benedicțiunea ei, în șoaptă.
Sensul versurilor
Piesa evocă un trecut idealizat, marcat de ofrande și legătura cu natura. Se reflectă asupra pierderii inocenței și a dorinței de a regăsi sacralitatea în lucrurile simple.