Se trag adagii ca acesta: simte
și crede! Din adânci schimbări. E loc
de-amaruri; flama, scrumul și-l presimte;
ci arta, scrumu-l convertește-n foc.
Magie-i când cuvântului de rând
să se înalțe pare că-i incumbă,
iar el o face, – ca hulubul când
își cheamă nevăzuta lui columbă.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea artei de a transforma suferința în ceva frumos și înălțător. Metafora centrală este transformarea scrumului în foc, simbolizând capacitatea cuvintelor de a transcende banalul și de a atinge un nivel superior, magic.