Primăvara.
O melodie a sevelor
prin venele tuturor arborilor
se aude,
însoțind cântecul
vocii noastre prea scurte.
Numai prin câteva măsuri
noi putem urma
nenumărate figuri
din nesfârșita gamă
a prea bogatei naturi.
Când noi vom amuți
alții vor răsări.
Dar cum să facem acum,
mai marea inimă complementară,
a o simți?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra ciclului nesfârșit al naturii și asupra locului efemer al omului în acest ciclu. Explorează ideea că, deși viețile individuale sunt scurte, natura continuă să se reînnoiască, iar alții vor prelua rolul nostru.