Lampă de seară, calmă confidentă,
deloc tu inima nu mi-o trădezi;
(S-ar prinde, poate) dar panta ei de sud
tu blând i-o luminezi.
Și ești chiar tu, o, lampă studențească,
cea care vrea ca lectorul din timp în timp
să se oprească tulburat, uitând
de cartea sa, să se privească.
(Cu a ta naivitate un înger suprimând)
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de introspecție și reflecție, folosind imaginea unei lămpi ca simbol al luminii și al ghidării interioare. Vorbitorul meditează asupra rolului lămpii în a-i lumina calea și a-l determina să se oprească și să se privească pe sine.