La capătul cătunului, o casă
ca și cum alta n-ar mai fi pe lume
de singură ce este.
Fără nume,
ulița duce-n noaptea-ntunecoasă.
Cătunul, făr’ să știe, leagă două
mari depărtări, temute amândouă –
pe lângă case, -n loc de șleau, e-o punte.
Când pleci din sat, că-i soare sau că plouă,
poți să te pierzi, pierind ca într-un munte.
Adesea, câte unul, de la masă
ridică-se, și pleacă de acasă,
spre est, către-o biserică, mergând.
Copiii, -n rugi, își plâng pierdutul tată.
Iar unul, răposând la el în casă,
rămâne-acolo, -ntru pahar și masă,
încât ăi mici, cu tatăl lor în gând,
merg la biserica – de el uitată.
Sensul versurilor
The song depicts a desolate village where a house stands alone, symbolizing loss and isolation. People leave, die, and are mourned, highlighting the cyclical nature of life and death in a forgotten place. The children's prayers for their lost father and the forgotten church emphasize the themes of grief and abandonment.