Prea tare-elogiul unui trandafir
să-ți pară pentru-aleasa-ți, s-ar putea:
Ia plantă fin brodată fir cu fir
și cu-ascuțita-i șoaptă-nvinge-așa.
privighetoarea, care-n umbră-naltă,
strigând, ți-o preamărește, dar n-o știe.
Căci, iată: cum în fraze, laolaltă,
stau strânse noaptea vorbe dulci, și-adie
din violetul de vocale, treaz,
miresme-n pat, sub baldachin de-atlaz –:
așa-n ciorchinii de mătase stele
se-adună la frunzișul cu tighele
și-amestecă, aproape să dispară,
tăceri, vanilie și scortișoară.
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă poetică despre frumusețe și senzualitate, comparând elogiul unui trandafir cu o plantă brodată fin. Versurile evocă o atmosferă intimă și parfumată, sugerând o apreciere profundă a detaliilor delicate ale naturii și ale emoțiilor.