Miez, cum te tragi tu din toate,
și chiar și din cele în zbor,
tu recapeți, o, miez, tu cel mai puternic.
Cel ce stă: ca o băutură-n sete,
se prăvale-n el gravitația.
Totuși, din cel care doarme se surpă,
ca din nori îngrămădiți,
ploaia bogată-a gravitației.
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de gravitație ca o forță fundamentală care atrage totul către un miez. Metaforic, sugerează că există o esență centrală care ne atrage și ne definește existența.