Un trandafir violet în ierburi înalte,
un cenușiu supus, vița de vie, rară,
aliniată, până sus, pe pante,
sub cer, superb, lumină princiară.
Înflăcărată țară, urcă din treaptă-n treaptă
spre-naltul cer pe care îl cuprinde
sfetnic, spre calea care se îndreaptă,
asprul trecut-prezent mereu în minte.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural bogat, invitând la contemplarea trecerii timpului și a legăturii dintre trecut și prezent. Este o reflecție asupra frumuseții naturii și a impactului experiențelor asupra perspectivei noastre.