Stă uimit la catedrală, iată,
pe abrupta treaptă, lângă-o roză
de vitralii, și de-apoteoză
ca-ngrozit, ce, tot crescând, deodată.
Peste-acestea jos l-au pus. Și-acum
se ridică ferm și bine-i pare
că trăiește; că plugarul care
nu știa, lucrând întruna, cum.
din grădina raiului prea plină
spre pământul nou un drum să bată.
Greu era ca Domnul să convină;
și-l amenință că moartea-l paște
iar și iar, în loc de orice răsplată.
Totuși, omu-nvinse: ea va naște.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de contemplare și transformare. Adam, confruntat cu greutăți și amenințări, găsește puterea de a învinge și de a aduce viață nouă, în ciuda obstacolelor.