Fecioare cu echere
și cu compas, veghind
cereștile tăblițe.
Și-al numerelor înger
ce zboară gânditor
de la 1 la 2,
de la 2 pân’ la 3,
de la 3 pân’ la 4.
Cu crete reci, burete,
subliniau, ștergeau
luminile prin spații.
Nici soare, lună, stele,
nici verdele năprasnic
de fulger și de trăsnet
și nici văzduh. Doar nouri.
Fără echer, fecioare,
fără compas, plângând.
Și în tăblițe moarte
al numerelor înger
în giulgiu, fără viață,
peste 1 și 2,
peste 3, peste 4…
Sensul versurilor
Piesa descrie un univers guvernat de numere și forme geometrice, vegheat de fecioare și un înger. Când ordinea dispare, îngerul moare, simbolizând pierderea sensului și a structurii.