Versuri corectate și adnotate
Eu îți vorbeam de steaguri, ție,fiică-a brutăresei, careerai ca pâinea-ntotdeauna,în tagma lupilor de mare.O, rătăcit-am pe uscat,zvârlit afară din mare.Eu îți vorbeam prin ferestruicăde-oglinda care-a licărita unei stele zburătoare.Zvârlit afară din mare,o, pe uscat m-am rătăcit.
Dacă țăran m-am născut,de m-am născut marinar,de ce mă țineți aicicând acest aici mi-e-n zadar?.Într-o bună zi, o, cetatepe care-n veci nu te-am iubit,într-o bună zi – tăcere! –vei afla că am pierit.
De-mi va muri-n uscăturiglasul,să-l duceți jos la țărmul mării,și-acolo să-i sortiți rămasul.Să-l duceți jos la țărmul mării,să-l puneți căpitan de vaspe-o albă navă de război.O, glasul meu cu decorații,marinărești insigne vechi:peste inimă, o ancoră,peste ancoră, o stea,iar pe stea, un pui de vânt,peste vânt, velă de nea.
De-ar veni Garcilaso cumva,al său scutier eu m-aș face;că bun cavaler mai era.Și haina-mi de marinarveșmânt de război s-ar chemaîn al spadei lui licăr de jar;că bun cavaler mai era.Ce dulce-n auz: luptătoralături mereu de-a lui șa!În mâini pălăria-mi coborcă bun cavaler mai era.