Veni albastrul. Se pictă şi vremea.
(4).
Albastrul grec, asemeni unui zeu,
îşi reazemă odihna de coloane.
(22).
Ţi-aş spune: – Eşti frumoasă, aşa frumoasă
cum e slăvit albastrul din tărie.
(23).
Explozii de azur – alegoria.
(29).
E mai albastră umbra
când trupul ce-o aruncă se destramă.
(31).
Deşi năuntrul ramei nu-i azurul,
o-nvăluie uşor ca felinarul.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema albastrului ca simbol al frumuseții efemere și al melancoliei. Culoarea este asociată cu divinitatea, cu amintiri și cu ideea de trecere, sugerând o contemplare asupra naturii schimbătoare a existenței.