Spărgând zăgazuri tari sub constelații,
s-au năpustit cirezi întregi de ploaie.
Pământul ofta, pătruns în măruntaie
de voluptatea noii germinații.
Apoi, ca o imensă vâlvătaie,
ca un incendiu verde beat de spații,
irumpe vlaga crudei vegetații
în flăcările crengilor vâlvoaie.
Cum fulgeră, cum spumegă-n torente,
cum biruie din fiece tulpină,
cu tunete de râs fosforescente,
cu hohote albastre de lumină,
într-un năprasnic iureș de verdeață,
călcând pe moarte și trosnind de viață.
Sensul versurilor
Piesa descrie forța vitală a naturii și renașterea vegetației după o perioadă latentă. Este un imn închinat vieții și exuberanței naturii, care triumfă asupra morții.