Trecea și el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt și coate-goale,
cum trec atâtea haimanale
spre zarea lor și-a nimănui.
Pe chip avea un cântec moale
și-n ochi văzduhul nu știu cui.
Trecea și el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt și coate-goale.
Dar ochii mei și-ai dumitale
de ce plângeau în urma lui,
în fundul vechii mahalale?
Fluieră-vânt și coate-goale,
trecea și el pe drum hai-hui.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vagabond ignorat de societate, dar care stârnește un sentiment de tristețe inexplicabilă în observatorii săi. Sugerează o empatie latentă față de cei marginalizați și o conștientizare a propriei vulnerabilități.