Făcuse-un cântec aspru și zbârlit
ca o spinare de mistreț roșcată.
Un cântec pentru munți, pentru granit
și pentru Țara lui încrâncenată.
L-au prins pe răzvrătitul cântăreț
Și l-au târât în ocnă și ocară.
Dar cântecul lui, gol și pădureț,
precum un sfânt umbla, desculț, prin țară.
Sărea cu mierlele prin carpeni și prin nuci,
fierbea cu apele în scocul morii.
Neamul își făcea din el opinci, măciuci
și basamac și praștii și prigorii.
Murea în ocnă vânătul poet,
dar lângă drugi și lacăte, afară,
paznicii crunți șopteau și ei, încet,
cântecul celui ce trăgea să moară.
Sensul versurilor
Piesa evocă un poet încarcerat pentru cântecele sale patriotice. În ciuda suferinței și a morții sale, cântecul său continuă să trăiască și să inspire poporul, devenind un simbol al rezistenței și al identității naționale.