Versuri corectate și adnotate
Înconjurat de paznici, cu fiarele-n picioare,Cu mâinile-n cătușe, de gât cu lanțul greu,Un om frumos la față, în spasmuri, în fiare,Aci cruntând la paznici, aci zâmbind la soare,Căzu la gura ocnei chemând pe Dumnezeu.Și o durere-ascunsă, durere sufletească,Mustrarea, disperarea juca pe fața sa.Își mai mărea în silă durerea cea trupeascăVoind să mai aline, voind să … Citește mai mult
Făcuse-un cântec aspru și zbârlitca o spinare de mistreț roșcată.Un cântec pentru munți, pentru granitși pentru Țara lui încrâncenată.L-au prins pe răzvrătitul cântărețȘi l-au târât în ocnă și ocară.Dar cântecul lui, gol și pădureț,precum un sfânt umbla, desculț, prin țară.Sărea cu mierlele prin carpeni și prin nuci,fierbea cu apele în scocul morii.Neamul își făcea din … Citește mai mult
Guști sarea propriilor buzeguști săruturi marinecuvintele – ocnă.Amiază toridă și norii europenievii secretă miere;norocul nostrusarea cea de toate zilele!.Trupuri plăvanetainul de sarelins cu iubire –.perechile sfințite intrăastfel în jug –o, fidelități pământene.Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – 1991)
În ceață groasăCarul se-ntorcea acasă.Întuneric beznă.Nu se vedea până la gleznă.Caii mergeau din obicei,Unde, nu știau nici ei.Hamurile nu mai știau ce mină,Iepile sau mințile de țărână.Nu se mai vedea la nimic luminile,Dar treaba era gata. Omul și fata.Vândură toate găinile.Doamne! parc-au dat cu oiștea în niște zid.Iepile s-au împleticit.Cinci oameni de cositor, cu un … Citește mai mult
Iată o imagine întunecată.Sărăcie revopsită,flori în haine de ocnă.
N-ați auzit de-un Jian,De-un Jian, de-un oltean,De-un hoț de căpitanCare umblă prin păduriCu doisprezece panduri,Cu ghiebe și cu poturi?El ia miei de la ciobani,Armăsari de la mocani,Fără plată, fără bani!Și pândește la strâmtoriDe despoaie negustori,Și tot prinde la boieriDe-i curăță de averi!Toți de dânsul că fugeau,Toți de el se jeluiauLa domnul, la Caragea.Domnul potera-adună,După hoț … Citește mai mult