Îi încercui brațele nesățios și o strâng la pieptul meu.
Caut să cuprind sub puterea brațelor mele frumusețea ei,
să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu
și să beau pătimaș adâncul privirii ei.
Vai! Dar cum oare aș putea?
Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?.
Încerc să-i strâng în brațe frumusețea.
Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele.
Dezamăgit și învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.
Cum oare ar putea atinge trupul floarea
pe care sufletul doar poate s-o atingă?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a cuprinde frumusețea și esența unei persoane iubite, dar și frustrarea și neputința de a atinge această aspirație. Se conturează ideea că frumusețea sufletului este intangibilă, depășind posibilitățile fizice.