M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta.
Acest caliciu fragil neîncetat îl golești
și neîncetat iarăși îl umpli cu viață proaspătă.
Acest mic flaut de trestie
tu l-ai purtat peste dealuri și văi
și-ai înălțat dintr-însul cântece veșnic noi.
La atingerea nepieritoare a mâinilor tale
inima mea își depășește cuprinsul
și se risipește în revărsări de negrăit.
Darurile tale nenumărate, cum le-aș putea cuprinde
în micile mele mâini?
Dar evuri și evuri trec și tu-mi dărui necontenit
și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de recunoștință profundă față de o forță divină. Vorbitorul se simte transformat și umplut de bucurie prin darurile nesfârșite primite, recunoscând că, oricât de mult ar primi, mereu există loc pentru mai multă abundență și inspirație.